Am venit, am plecat, am învins. Cum s-a reinventat Alexis Tsipras în drama grecească

„Mă simt răzbunat pentru că poporul grec are un mandat clar să continue lupta dinăuntrul și din afara țării, pentru a susține mândria poporului nostru. În Europa astăzi, Grecia și grecii sunt sinonime cu rezistența și demnitatea”, a spus Alexis Tsipras, după rezultatele parțiale ale alegerilor parlamentare anticipate de la Atena, de duminică, pe care el și partidul său de stânga, Syriza, le-au câștigat din nou, în mai puțin de un an, cu aproximativ același rezultat – 35% din voturi, nespectaculos, dar suficient pentru a forma o majoritate mică. Covârșiți deja de criza financiară și de cea a refugiaților, care debarcă cu zecile de mii pe insulele grecești, grecii nu au obosit să iasă pentru a treia oară la urne în doar 9 luni, de data aceasta în proporție de 55%.

Syriza lui Tsipras a reușit să își confirme sprijinul popular de trei ori în 2015: în ianuarie la parlamentare, apoi în iulie la referendumul privind condițiile dure impuse de Bruxelles în schimbul unui nou pachet de bailout pentru Grecia, și acum, în septembrie, la alegerile anticipate, declanșate de faptul că Syriza a pierdut majoritatea în Parlament, după ce 25 dintre parlamentarii săi s-au delimitat de Alexis Tsipras și și-au format propriul partid – Unitatea Populară, acuzându-l că a abandonat lupta împotriva austerității și a cedat Bruxelles-ului. Pierderea a fost a lor, căci noua formațiune nu a reușit nici măcar să treacă pragul electoral de 3%.

Syriza va forma acum o majoritate similară cu cea din ianuarie, alături de cei 10 parlamentari de la formațiunea naționalistă Grecii Independenți, conservatorii de la Noua Democrație pierzând din nou alegerile, cu 28% din voturi, iar extrema dreaptă Zorii Aurii obținând același loc 3, cu 7% din voturi, în ușoară creștere față de ianuarie.

Minunea grecească. Faci exact pe dos decât spui, credibilitatea rezistă

Pentru mulți, este uimitor cum Tsipras a reușit să conserve această realitate politică, pierzând doar 5 locuri în Parlament, în ciuda celor 7 luni de guvernare în care Grecia s-a aflat permanent în situație de criză și mai ales în ciuda răsucirii la 180 de grade a politicii sale „anti-austeritate”, al cărei apogeu a fost clamat cu ocazia referendumului din iulie, când grecii au fost chemați din senin la urne, chiar în mijlocul negocierilor și așa anevoioase cu Eurozona, pentru a spune da sau nu condițiilor dure impuse de liderii statelor din zona Euro, în schimbul unui nou pachet de bailout pentru Grecia.

Peste 60% dintre grecii care au ieșit atunci la urne au spus OXI (Nu) Bruxelles-ului, iar poziția lui Tsipras, dublat de extravagantul său ministru de Finanțe, Yanis Varoufakis, părea vecină cu Grexit-ul – ieșirea din zona Euro și asumarea, cu orice preț și risc, a blocajului financiar al țării.

Negocierile lui Tsipras cu Eurozona, din care Varoufakis a fost eliminat, au dus însă la un rezultat exact invers decât cel anticipat prin mandatul obținut de la grecii care au votat OXI: Tsipras a acceptat măsuri cel puțin la fel de dure, cu termeni mult mai bine definiți în timp, față de acordurile anterioare de bailout.

„Sunt conștient că măsurile fiscale sunt dure, că nu vor fi benefice pentru economia grecească, însă sunt forțat să le accept”, s-a explicat Alexis Tsipras în fața Parlamentului de la Atena, după ce a acceptat condițiile Eurozonei și a cerut ratificarea acordului în Parlament. Mai mult, Tsipras a declarat că nici măcar el nu crede în sustenabilitatea acestor reforme impuse în schimbul celui de-al treilea pachet financiar de 86 de miliarde de euro din partea zonei Euro, considerând că se impune o reeșalonare a datoriilor Greciei, care au ajuns de neplătit oricâte reforme s-ar implementa.

Părăsit de o bună parte din partid, Tsipras a făcut o nouă mutare surpriză, în august. Și-a dat demisia din funcția de prim-ministru și a cerut alegeri anticipate, invocând că dorește să știe dacă mișcarea sa de la Bruxelles a fost legitimă sau nu în ochii grecilor și dacă poate continua guvernarea și implementarea reformelor dure, cerute de creditorii europeni.

Rezultatul a fost NAI (Da), în loc de OXI-ul de cerut de greci cu două luni în urmă. Schimbarea la față a lui Tsipras și Syriza în raport cu austeritatea a avut un cost politic egal cu zero: doar 5 mandate pierdute în Parlament. Mai mult, toate partidele parlamentare, inclusiv comuniștii și extremiștii, susțin acum că Grecia trebuie să implementeze reformele care vin atașate la pachetul de bailout.

Două motive pentru o minune politică grecească: speranța în reeșalonare și „ingenuitatea” Syriza

Grecii de rând, dar și analiștii oferă cel puțin două explicații pentru această situație aparent paradoxală. Una este încrederea grecilor că Tsipras va negocia până la urmă reeșalonarea datoriei Greciei, așa cum o cere atât Atena, cât și FMI-ul de la Washington, obținând în cele din urmă condiții sustenabile pentru reformarea Greciei.

A doua este că Syriza este văzut în continuare ca partidul care încearcă să repare oalele sparte de guvernările anterioare, din cauza cărora Grecia a ajuns în situație economică și financiară dezastruoasă în care se află.

„El a încercat, cel puțin a încercat să facă lucrurile mai bune pentru oameni – și va continua să încerce. Oamenii au mai multă încredere în el decât în alții”, spune o funcționară publică grecoaică, pentru The Guardian. „Nu putem să ne întoarcem la partidele vechi, corupte, care ne-au adus în această criză”, spune un alt grec, pentru aceeași publicație britanică.

Fără să își dorească ieșirea din zona Euro, împovărați de șomajul de peste 25% și de blocajele financiare pe care le-au putut simți direct pe pielea lor, astă-vară, când timp de aproape două săptămâni băncile și-au tras obloanele și au blocat retragerile de cash, cei mai mulți dintre greci se opun însă măsurilor de reformă mult prea dure impuse de UE. O cale de mijloc, prin care Tsipras a securizat salvarea financiară și a acceptat măsurile dure de reformă, cu promisiunea unor renegocieri ulterioare, pare să îi fi convins pe cei mai mulți dintre ei. Pentru creditori și unii analiști, această cale de mijloc prezintă însă marele risc ca reformele să fie diluate, iar Tsipras să procedeze la fel ca predecesorii săi, adică să se prefacă că le aplică.

Văzut ca un personaj anti-sistem, non-conformist, proaspăt, al cărui partid deși este de stânga nu a făcut parte, până să preia puterea, din cele care s-au rulat la conducerea Greciei, Tsipras își menține astfel credibilitatea în fața suficient de multor greci, cât să rămână la putere.

Ce urmează la Atena. Tsipras are mult de muncă

Proaspăt reconfirmat la urne, Tsipras a anunțat că drumul care urmează este plin de dificultăți: „Revenirea din criză nu poate veni prin minune, dar poate veni prin muncă multă„. Asta așteaptă și liderii europeni de la el, primele mesaje dinspre UE axându-se pe așteptarea ca reformele agreate cu Atena să fie implementate rapid.

Prioritățile Guvernului de la Atena sunt, conform BBC, care îl citează pe profesorul Dimitrios Syrrakos, de la Manchester Metropolitan University:

– în primele 100 de zile, să reducă costurile salariale și cu pensiile, crescând contribuția la pensie cu 2% și contribuția pensionarilor la sistemul de asigurări de sănătate cu 2%.

– să reformeze pensionarea anticipată și sistemul de pensii până în ianuarie.

– să recapitalizeze băncile și să stabilească un calendar pentru eliminarea controlurilor de capital.

– să aibă noi discuții despre plata datoriilor cu FMI și UE, având ca scop reeșalonarea datoriei în ianuarie.

– să adopte reforme fiscale precum dublarea taxei pe venit la fermieri sau eliminarea subvenționării combustibilului, noi pedepse pentru evaziune fiscală (TVA a crescut în iulie, imediat după acordul cu Eurozona, iar taxa pentru companii a crescut de la 3% la 29%).

– să privatizeze peste jumătate din rețeaua de energie electrică.

– să liberalizeze profesiile închise, de exemplu să elimine tarifele fixe ale taximetriștilor.

– să reintroducă taxele de acces la sistemul de sănătate public – 5 euro pentru o vizită la doctor, de exemplu – pe care Syriza le eliminase.